Boala celiacă este o afecțiune autoimună care afectează sistemul digestiv și este provocată de consumul de gluten, o proteină găsită în grâu, orz și secară. Aceasta poate cauza o serie de simptome neplăcute și poate duce la deteriorarea mucoasei intestinale, afectând absorbția nutrienților. Deși boala celiacă este o afecțiune bine cunoscută, diagnosticul poate fi adesea dificil de pus din cauza diversității simptomelor și a faptului că acestea pot varia semnificativ de la o persoană la alta. În acest articol, vom explora simptomele comune ale bolii celiace și metodele utilizate pentru diagnosticarea acesteia.
- Simptomele comune ale bolii celiace
Boala celiacă poate afecta orice persoană, dar este mai frecventă în rândul celor care au o predispoziție genetică. Simptomele pot varia de la ușoare la severe și pot afecta diferite sisteme ale corpului, nu doar sistemul digestiv. Cele mai comune simptome ale bolii celiace includ:
- Simptome gastrointestinale: Dureri abdominale, balonare, diaree cronică, constipație, greață și vărsături. Aceste simptome sunt mai frecvente la copii, dar pot apărea și la adulți.
- Scădere în greutate: Persoanele cu boală celiacă pot experimenta o pierdere semnificativă în greutate din cauza dificultății de a absorbi nutrienții din alimente.
- Oboseală și slăbiciune: Deficiențele de vitamine și minerale, cum ar fi fierul și vitaminele B12 și D, pot duce la oboseală cronică.
- Erupții cutanate: Dermatita herpetiformă este o erupție cutanată pruriginoasă și dureroasă, adesea asociată cu boala celiacă. Aceasta apare de obicei pe coate, genunchi și partea inferioară a spatelui.
- Tulburări de creștere și dezvoltare: La copii, boala celiacă poate duce la întârzierea creșterii și a dezvoltării normale, din cauza malabsorbției nutrienților.
- Probleme de sănătate mentală: Persoanele cu boala celiacă pot experimenta tulburări de dispoziție, depresie și anxietate din cauza inflamației și a deficiențelor nutriționale.
Este important de menționat că unele persoane cu boala celiacă pot fi asimptomatice, iar aceasta poate fi descoperită doar în urma unui test de screening.
- Simptomele atipice și camuflarea bolii
Boala celiacă nu afectează doar sistemul digestiv, iar simptomele pot varia semnificativ între persoane. Uneori, simptomele pot fi subtile sau se pot manifesta sub forma altor afecțiuni. De exemplu, multe persoane cu boală celiacă pot avea dureri de cap, dureri articulare, sau pot suferi de infertilitate, tulburări menstruale și osteoporoză. Aceste simptome adesea nu sunt recunoscute ca fiind legate de boala celiacă, iar diagnosticul poate fi întârziat.
- Metodele de diagnostic pentru boala celiacă
Diagnosticarea bolii celiace poate fi o provocare din cauza diversității simptomelor și a faptului că multe dintre ele pot fi confundate cu alte afecțiuni, cum ar fi sindromul de intestin iritabil, boala Crohn sau alergiile alimentare. Cu toate acestea, există câteva metode specifice care ajută la stabilirea unui diagnostic clar.
- Testele de sânge pentru anticorpi: Unul dintre cele mai frecvente teste de diagnostic pentru boala celiacă este măsurarea nivelului de anticorpi specifici în sânge. Anticorpii anti-transglutaminază tisulară (tTG) și anticorpii anti-endomysium (EMA) sunt indicatori importanți ai bolii celiace. Un nivel crescut al acestor anticorpi sugerează prezența bolii celiace, însă un diagnostic final necesită confirmarea printr-o biopsie intestinală.
- Biopsia intestinală: Dacă testele de sânge sugerează boala celiacă, următorul pas este o biopsie a intestinului subțire. Aceasta presupune prelevarea unui mic eșantion din mucoasa intestinală pentru a observa eventualele daune provocate de gluten. În boala celiacă, mucoasa intestinală poate fi deteriorată și poate prezenta o subțiere a vilozităților intestinale, ceea ce duce la o absorție deficitară a nutrienților.
- Testul genetic: Deși testul genetic pentru boala celiacă nu poate confirma diagnosticul, acesta poate fi utilizat pentru a determina predispoziția genetică a unei persoane la această afecțiune. Persoanele care au genele HLA-DQ2 sau HLA-DQ8 au un risc mai mare de a dezvolta boala celiacă, însă nu toți cei care au aceste gene vor dezvolta efectiv boala.
- Evaluarea simptomelor și istoricul medical: Este important ca medicul să ia în considerare istoricul medical al pacientului, precum și simptomele și alte afecțiuni asociate. Anumite condiții, cum ar fi diabetul de tip 1, tiroidita autoimună sau sindromul Down, sunt adesea asociate cu boala celiacă, iar acest lucru poate ghida diagnosticul.
- Ce se întâmplă după diagnostic?
După ce boala celiacă este confirmată, tratamentul principal este o dietă strictă fără gluten pe viață. Eliminarea completă a glutenului din alimentație va permite vindecarea mucoasei intestinale și va preveni complicațiile pe termen lung. Este important ca părinții sau pacienții să înțeleagă că ingestia chiar și a unei cantități mici de gluten poate declanșa simptome și poate dăuna sănătății intestinale. De asemenea, este necesar un control regulat al stării de sănătate, inclusiv monitorizarea deficiențelor de vitamine și minerale, care pot apărea în urma malabsorbției.
Concluzie
Boala celiacă este o afecțiune autoimună care poate cauza o serie de simptome diverse și care poate afecta grav sănătatea pe termen lung dacă nu este tratată corect. Diagnosticul precoce și tratamentul prin dieta fără gluten sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și pentru asigurarea unei vieți sănătoase. Dacă observi simptome neobișnuite, mai ales dacă există un istoric familial de boală celiacă, este important să discuți cu medicul tău pentru a face testele necesare și a beneficia de un tratament adecvat.
